Daca tot am vorbit in articolul anterior de hobby-urile mele, recent am reluat unul mai vechi, mai exact serialele. Am cateva abandonate si desi motto-ul meu in viata este ” I never finish anyth ” , mi-am propus sa ajung la zi cu macar unul dintre ele, Supernatural, mai exact. Am reluat de la inceputul sezonului 10, desi vazusem acum vreun an cateva episoade, dar cum eu prind greu si uit repede….am zis ca e mai bine asa.

Si cum ma uitam concentrat pe la episodul 2, incercand sa pun din nou totul cap la cap, mi-am dat seama ca, daca scoti din peisaj toate chestiile mai putin normale, ei nu sunt decat doi frati normali care se maturizeaza. Pe masura ce au trecut sezoanele, Sam si Dean au trecut prin tot felul de intamplari, majoritatea neplacute, ca doar nu te apuci de fugarit demoni cu matura. Mi-am pus un pic mintea la munca si nu a durat mult pana am vazut tiparele comportamentelor celor doi frati, luand in calcul si tot ce li s-a intamplat de-a lungul timpului.

Sam, fratiorul, a trecut prin cateva decese, si-a pierdut sufletul, cateva persoane dragi si poate….poate, a declansat Apocalipsa. Dar, Sam e tipul de persoana care “trece peste” si nu se agata de lucrurile rele din trecut si astfel nu isi lasa prezentul afectat iar viitorul umbrit. Uneori pare optimist, dar parerea mea este ca e doar resemnat si ca nu prea ii pasa.

Dean, fratele mai mare, a facut si el cateva trasnai, relativ la fel de multe si grave ca Sam. Doar ca, probabil si din cauza ca fiind fratele mai mare a crescut si cu un simt al responsabilitatii mai dezvoltat, el nu uita si nu “trece cu vederea” lucrurile rele pe care le-a facut/cauzat (in mare parte involuntar). Felul in care alege sa traiasca cu “demonii” trecutului nu este deloc unul sanatos pentru psihicul lui, motiv pentru care cred ca o sa ajunga la nebuni, cat de curand.

Dupa ce am ajuns la aceste doua concluzii legate de fratii Winchester, evident, ce altceva puteam sa fac decat sa incerc sa ma identific cu unul dintre cei doi. Dupa cateva minute de dezbateri mi-am dat seama ca din serial, daca ar fi sa fiu cineva, as fi Castiel. Motivul e simplu: in general am intentii bune, sunt un pic “cu capul in nori”, nu am nici cea mai mica idee ce se intampla in jurul meu si imi este greu sa ma adaptez intr-o lume in care nimic nu #facesens. Si poate, poooooooate, uneori imi vine sa smite-uiesc pe cate unu`.

Leave a Reply

Post Navigation