Din cand in cand, toti avem impresia ca meritam ceva mai bun si uneori chiar credem ca si gasim. De ceva timp tot incerc sa ma mut si evident, intr-un final am reusit. Dupa lupte seculare care au durat 4 luni, am facut un upgrade de spatiu si confort, dar o sa mai treaca ceva timp pana o sa simt ca noua locatie este ACASA. Acum ca a dat nostalgia peste mine, imi vin in minte cateva intamplari care or sa imi aminteasca probabil mult timp de garsoniera care mi-a fost casa ceva mai mult de un an. Da, nu toti bloggerii traiesc in palate, desi eu aveam stelute in tavan (don`t ask!).

In primul rand, stateam la 407, numar predestinat, evident. Adunat da 11, ziua mea de nastere, deci clar ca it was a match made in Heaven. Plus alte cateva coincidente legate de cifrele respective, ca doar nu sunt superstitios degeaba. Dintre toate, o sa imi fie dor de magazinul nonstop din zona. Eu stiu ca ma bate matematica, dar vanzatoarele de acolo erau depasite de orice adunare sau scadere. De 7 ori au gresit, de cele mai multe mi-au luat bani pe produse pe care nu le-am cumparat iar de vreo doua ori au uitat sa imi dea cateva produse. De fiecare data, prejudiciul a fost recuperat, macar atat.

Tot acum ceva timp, veneam intr-o seara acasa, un pic mai vesel, ca doar era weekend. Ajuns la etaj ma uit in zare si vad o umbra. Pana in acel moment nu credeam povestile despre vecina cu pisici, dar in momentul ala m-am convins ca sunt adevarate. Pe la mijlocul etajului era o pensionara aproximativ infioratoare. Cu o varguta in mana incerca sa bage vreo 5-6 pisici in casa….asta pe la ora 4 dimineata. Cred ca atunci am reusit sa descui usa si sa intru in casa in timp record. Not cool, cat lady!!!

Tot asa intr-o seara, am iesit pe la 3 pe balcon, la o tigara. Si stateam acolo frumos si elegant, nu vorbeam tare, nu muzica in casa, savuram momentul. Din senin iese vecina de la 3 si imi face teorie ca e tarziu si ca ar trebui sa nu mai deranjez oamenii care incearca sa se odihneasca. Dupa vreo doua minute de reprosuri am ajuns la concluzia ca doamna respectiva are un auz foarte fin. Am intrat in casa si de atunci am mers doar pe varfuri, de frica sa nu imi bata in teava ca alerg prin casa.

Una peste alta, toate peste celalalte, a fost fain cat am stat acolo dar ma bucur ca am plecat. Odata cu mutatul, in sfarsit am putut sa scap de multe lucruri inutile, pe care le pastram asa, just in case. E incredibil cate chestii fara valoare se pot aduna intr-un spatiu atat de mic. Macar la noul apartament am o boxa (doar a mea) pe casa scarii si nu trebuie sa mai inghesui toate cutiile in casa. Plus loc de parcare, oriunde pe o raza de 500 de metri.

Comments are closed.

Post Navigation