Încă o sărbătoare împrumutată, ca şi Crăciunul de altfel, dar asta chiar nu îşi are rostul, părerea mea. Avem şi noi Dragobetele cu toată frumuseţea lui, dar parcă nu văd rostul unei sărbători în care să ne sărbătorim iubirea, pentru asta avem data aniversării relaţiei, apoi data căsniciei şi în unele cazuri, a divorţului ( în caz că iubiţi mai multe persoane în acelaşi timp ).

Aşa cum m-a apucat filozofia despre relaţii în acest post, aşa mă apucă şi acum, pentru că nimănui nu îi place să fie singur în această zi obişnuită. Cea mai interesantă partea a unei relaţiei e , evident, începutul, pentru că după perioada de acomodare se ia o decizie, unilaterală sau bilaterală….. Dar cum începe? Un prieten invită un/o prieten/a la o mare ieşeala cu prietenii. Se observă unul pe altul, vorbesc una, alta, fac schimb de adrese de mail, messenger, conturi de Twiter, Facebook, schimb de numere de telefon, de pantofi etc etc. În puţine cazuri se întâmplă după cum ne învăţa filmele americane, te duci cu prietenii la o bere şi ai şanse mari să agăţi sau să fii agăţat/a, ocazie cu care spui La Revedere abstinenţei, şi astfel să zici că mai poţi adăuga o relaţie în lista ta interminabilă, ceea ce te face sa crezi ca esti irezistibil/ă.

În nici un caz o relaţie nu trebuie să înceapă doar pentru că ea a băut prea mult şi se simte mai sexy decât e şi începe să te sărute sau când el are o părere prea bună despre el şi se crede masculul alpha.

La început fiind, nu prea mai merge să se întâlnească în grupuri organizate, nu au ocazia să se cunoască mai bine. Încep să iasă la sucuri, se se întâlnească după cursuri ori în puţinele cazuri pentru tînără generaţie, după muncă. Toate bune şi frumoase, teoria lui Einstein este confirmată din nou, nu le mai ajunge timpul, chiar şi prima noapte petrecută împreună are un strop de magie, chiar dacă are farmecul unui masaj thailandez fără finalizare. Tot ce se întâmplă îi face să creadă că astrele au pus la cale intâlnirea lor, şi că acum tot ce se întâmplă, face parte din cursul firesc al vieţii, doar partea în care drumul e lin, nu se gândesc că vor fi şi valuri care vor eroda  insuliţa lor pe care trăiesc fericiţi.

Despre asta în alt post, când o să mă mai apuce inspiraţia, pentru că şi despărţirile sunt cu cântec, cum e de exemplu pentru ce am scris mai sus melodia celor de Vank aşa e pentru despărţiri, una din cele două variante: Faithless sau Ombladon..

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Post Navigation